Istoria colorată a Pizzei

De departe, pizza a devenit în ultimii 50 ani, alimentul favorit al Americii şi a multor altor ţări. Zeci de milioane de pizza sunt mâncate zilnic, dar cât de des oamenii care mănâncă pizza se opresc şi caută să afle istoria ei? Adevărata origine a acestei fine bucatătării este la fel de colorată ca şi o gustoasă pizza presărată cu topping.

Pissa este un termen latin, apărut în secolul IX, care înseamnă “pâine plată”. Începând cu secolul XIV a căpătat sensul de “pâine plată acoperită cu brânză” în limba italiană.
Un om care se pricepe la prepararea pizzei se numeşte “pizzaiolo”, iar un restaurant care serveşte pizza se numeşte “pizzerie” (it. pizzeria).

Credinţa comună este că italienii au inventat pizza, cu toate acestea, ne întoarcem la originile din cele mai vechi timpuri. Chiar dacă nu avem încă dovezi arheologice pentru a dezvălui un Dominos Pizza înainte de secolul trecut, este cunoscut că babilonienii, israeliţii, egiptenii şi alte culturi antice din Orientul Mijlociu mâncau pâine plată, pregătită în cuptoare de lut. Pâinea semăna mult cu o pizza şi este încă pregătită în Grecia şi în Orientul Mijlociu de azi. Mai mult, este cunoscut faptul că oamenii antici din zona Mediteranei, cum ar fi greci, romani şi egipteni mâncau pâinea presărată cu ulei de măsline şi condimente specifice.

Clasa mică din Neapole, Italia este considerată a fi creat pizza intr-o manieră familiară. Se crede că în anii 1800, un brutar italian numit Raffaele Esposito a fost cel care a creat un fel de mâncare pentru o vizită regală. Conform acestei poveşti, Regele Italiei Umberto şi soţia lui, Regina Margherita se găseau în vizită în zonă. În dorinţa de a impresiona si pentru a le arăta patriotismul său, Raffaele a ales la un blat de pâine cu alimente, care ar reprezenta cel mai bine culorile din Italia: roşu de la roşii, alb de la brânză mozzarella şi verde de la busuioc. Regele şi regina au fost atât de impresionaţi încât cuvintele lor au ajuns repede la popor. Rezultatul, mâncarea a fost bine primită şi pentru a fi dezvoltată a fost copiată şi de alţii.

La începutul anilor 1900, pizza a început sa pătrundă în oraşe din interiorul Statelor Unite, datorită italienilor imigranţi, mai ales în New York şi Chicago, oraşe mari cu o numeroasă populaţie italiană. Micile cafenele italiene au început să ofere pizza. În rândul soldaţilor americani pizza a devenit foarte populară, mai ales la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, după ce au servit această mancare pe frontul italian. Prima pizzerie a fost deschisă de Gennuardo Lombardi în 1905.

Astăzi, pizza a devenit la fel de cunoscută ca baseball-ul american şi plăcinta cu mere. Doar datorită originilor sale recente pizza este considerată o mancare italienească. Marile corporaţii multi-miliardare ar trebui să fie recunoscătoare pentru dezvoltarea lor studenţilor săraci din facultăţi, care au apreciat experienţa unei mâncări fine pe care le-a oferit-o pizza.

Concluzie:

Aşadar, data viitoare când mănânci o pizza, opreşte-te şi aminteşte-ţi de Regina Margherita şi de Rafaelle, şeful unei pizzerii şi să fii recunoscător pentru faptul că o regină a îndrăznit să se “înjosească” atât de mult încât să mânănce o pâine ţărănească.

Despre cuvântul pizza

Cuvântul “Pie” nu se referă la coajă, nici chiar la formă sau poziţia crustei. Dictionarul Englez Oxford, Webster şi Charles Earl Funk, cu toţii sunt de acord că termenul elementar “Pie”, se referă de fapt la Coţofană, o pasăre cu pene în două culori, o pasăre numită de români “Pică”, de unde provine în engleză “Pie”, precum şi transformarea de la “Pică” la “Pizza”. Numele se referă la culoarea dublă a păsării şi obiceiul acesteia de a strânge diferite seminţe şi a le aduna, la fel ca la o pizza, sau Pie, în care se adună sau se adaugă ingrediente variate.

Istoria unora dintre ingrediente

Tomatele

Una dintre cele mai importante ingrediente pentru pizza este sosul de roşii. Fără popularitatea tomatelor, pizza ar avea un gust mult diferit. Fructul, (da, tomatele sunt de fapt fructe) se crede că au fost pentru prima dată cultivate în zona din jurul Americii Centrale şi Mexic de către vechea populaţie indigenă. Aztecii şi incaşii sunt consideraţi primii cultivatori al tomatelor ca un produs alimentar încă din jurul anilor 700 e.n..

În secolul al 16-lea exploratorii Europeni au apreciat atât de mult acest fruct, încât au decis să-l introducă în restul Europei. Foarte interesant este faptul că în timp ce francezii, spaniolii şi italienii au început să-l utilizeze frecvent ca ingredient pentru reţete lor, englezii vedeau acest fruct ca un aliment otrăvitor. Acest mit a continuat în perioada colonizării americane şi până la mijlocul anilor 1800, când tomatele au început să fie acceptate.

Datorită popularităţii roşiilor în rândul italienilor, în ultimele secole, brutarul italian Raffaele Esposito este creditat pentru crearea primei pizza moderne.

Brânza Mozzarela

O pizza nu este o pizza fără o mână mare de brânză rasă şi topită aruncată peste ea. De preferat este brânza albă mozzarella.

Spre deosebire de alte feluri de branză cum ar fi cele elveţiene sau Cheddar, mozzarella are un gust mai puţin pronunţat, dar mai plăcut.

Există două tipuri de mozzarella care sunt utilizate pentru pizza:

Sortimentul cu un nivel scăzut de umiditate tinde să aibă o valabilitate mai lungă, prin urmare, este ceea ce veţi găsi cel mai frecvent în magazinele alimentare. Cea din urmă este utilizată frecvent pentru pizza în restaurante şi industrie.

Cele mai multe mozzarella se produc azi din lapte de vacă, dar în mod tradiţional mozzarella se produce din zer de lapte de bivol. Conform legendei, mozzarella a apărut când o bucată de brânză a căzut într-o găleată cu apă fierbinte. Se poate gasi şi acum mozzzarela “apă de bivol” facută în mod tradiţional italian în locuri ca Battipaglia Caserta şi care este situată la sud de Napoli. În plus, aceasta poate fi găsită la mai multe magazine alimentare cu specific italian.

Pentru a asezona pizza cu brânză, aceasta trebuie sa fie rasă şi nu feliată. Acest lucru permite o coacere mai rapidă şi o mai bună distribuţie. O mare grijă trebuie avută pentru ca brânza să nu coacă prea mult astfel încât, atunci când felia de pizza este servită, mozzarella trebuie să aibe o consistenţă pufoasă şi elastică. În cazul în care brânza devine maro şi este crocantă, simţi atunci că ai pierdut o parte din gustul şi textura care face ca pizza să fie atât de plăcută.

Alte feluri de brânză care pot fi folosite sunt:

Alte sortimente de brânzeturi care au câştigat popularitate în realizarea pizzei sunt enumerate în continuare:

Astăzi este acceptată şi utilizarea unor combinaţii de mai multe feluri de brânzeturi elveţiene, dar aveţi grijă, când sunt gătite împreună brânzeturile îşi pierd din distincţia lor.

Moda Director-Web.net Inscrie-te in TOP ! Plati efectuate prin Mobilpay Antrenor personal